În sufrageria semi-întunecată de la vremea care anunță ploaie, Bora Boață se uită în gol. Încă o zi în care nu a venit niciun răspuns, niciun telefon.

E fără job de aproape două luni, dar tot speră. Însă, în unele zile, se întreabă dacă nu cumva îi scapă ceva. Afară a început vântul. Se aude cum huruie pe la colțurile blocului. Ba mai dă și câte-un fulger din când în când.

E nasoală rău. Nici avioanele nu aterizează pe Otopeni, tot fac ocol, se învârt în cerc. De unde știe Bora asta? Nu știe, presupune doar.

Să fie lipsa skillurilor sau a relevanței în online? Posibil. Acum, de la un writer se cere să știe și design, dar și project management. Și mai trebuie puțin fuchs și în domeniul ingineriei cosmice. Da, așa arată un writer bun.

Să fie faptul că are pretenții prea mari de la o echipă? Mari în sensul de nițică omenie, bun-simț și respect.

Să fie faptul că, chipurile, are nevoie de un salariu decent, pe măsura experienței? Dar înțelege că, dacă nu știe inginerie aerospațială, bugetul e pe măsură. Mda.

Așa că ce-i de făcut? Se pune pe ascultat noul album Ghost, să vadă dacă e ceva de el. Pe Spotify-ul ăla free, că nu are bani acum de premium.

Mai soarbe uneori din smoothie-ul cu matcha și busuioc de lângă ea, de pe canapea. Matcha e luat acum mult timp, când Bora avea salariu. Da… ce vremuri. E bine că praful ăsta ține mult. Dai un ban, dar te și alegi cu ceva.

Nu o impresionează noul album Ghost, așa că pune ”Prequelle” – ăla din 2018 care i-a plăcut în mod deosebit. Nu se mai face, frate, muzică ca pe vremuri. Eh, măcar muzicienii ăștia au o ocupație.

Nu ca Bora. Care nu știe ce să facă cu viața ei. De unde să o apuce. Unde să mai caute. Dar poate tocmai asta e, poate are nevoie să își croiască propriul drum. Să nu-l mai urmeze pe al altora. Dar momentan e plin de buruieni și-i greu de deslușit ceva în zare.

Deci pe unde o iei când nu e niciun semn nicăieri? Și, mai ales, cum știi că mergi într-o direcție bună? – se întreabă ea în timp ce mai bea din smoothie și se uită cum albastrul închis a cuprins întreg cerul. Dar pare că nu îi dă cu ploaie, doar se preface.

Astea sunt întrebări filosofice sau ce? Ea a mai mers pe trasee nemarcate pe munte, dar parcă niciunul nu a fost așa de complicat de dibuit cum e câmpul ăsta vast de buruieni.

A auzit ea că, pe oriunde ai lua-o, dacă te ții de treabă și perseverezi, ajungi undeva chiar și dacă ceea ce faci e o bazaconie. Dă-i viață unei bazaconii și crezi în bazaconia aia până la final.

Dacă Bora ar fi să aleagă o mare calitate a ei, aceea ar fi fără îndoială perseverența. Îi mai rămâne bazaconia.